Îngrășămintele, NP sau NPK + S+ Mg, formează o grupă de fertilizanți ce includ în compoziția lor 3 (N-P-0 + S), 4 (N-P-0+Mg+S) sau 5 (N-P-K+Mg+S) dintre macroelementele primare cu roluri esențiale cantitative și calitative asupra producției agricole. În sortimentul NPK+Mg+S se regăsesc compoziții și rapoarte diferite, de referință fiind 20-20-0+Mg+S; 16-16-16+Mg+S(MOP+S) cu o promovare mai mare, dar și alte formule, speciale, cu preponderența raportului în favoarea azotului, cum sunt 23-8-0+6MgO+11SO3; 22-10-0+6MgO+11SO3 sau 20-6-8+6MgO+11SO3, ș.a. Pentru realizarea acestor sortimente fertilizante, sursele minerale sunt dintre cele simple și complexe cunoscute (pentru N,P și K) iar pentru sulf și magneziu sunt orientări spre resurse de tipul Kieseritului, un sulfat de magneziu natural, cu 27-30% MgO și 16-18% sulf solubil, unii producători de îngrășăminte incluzând şi sulfatul de amoniu (NH4)2SO4, cu 21% N și 24% sulf solubil. Un studiu aprofundat, nu numai chimic, ci și după efectele agronomice, conduce la unele aprecieri ce decurg mai mult în favoarea Kieseritului pentru definitivarea concentrației de MgO și SO3 în aceste sortimente.
Care sunt avantajele Kieseritului față de sulfatul de amoniu?
Kieseritul este de proveniență naturală și constituie o dublă sursă pentru NPK+Mg+S, adică îmbunătăţeşte elementele principale N,P şi K cu încă două elemente esenţiale, S şi Mg, ce se introduc în compoziția NPK.
Conţine sulf şi magneziu într-o formă imediat disponibilă pentru plante – solubil în apă.
Sulfatul de amoniu are un potențial acidifiant ridicat datorat nitrificării ionului de amoniu și solubilizării și activării hidrogenului (H+) astfel elaborat în soluția solului. Efectul este evident de acidifiere, cu repercusiuni negative complexe, cunoscută fiind reprezentarea de aproape 1/2 din suprafața agricolă a țării noastre a solurilor acide și acidificate. Aceste soluri dețin în general o slabă aprovizionare cu Mg, aciditatea lor fiind însoțită de o debazificare serioasă ce include cationii esențiali, inclusiv pe cel de magneziu, așa că oportunitatea aplicării acestuia se regăsește în aceste condiții.
Cu o privire principială, dar și aplicativă, cele două macroelemente, Mg şi S ce se introduc în complexele NP și NPK , pun în valoare pe lângă rolurile complementare și de efect semnificativ al azotului, fosforului și potasiului, pe cele ale magneziului și sulfului.
Magneziul este element decisiv și determinant al fotosintezei, grăbește și prelungește activitatea vegetală, inclusiv de asimilare și depunere a substanțelor organice rezultate din metabolismul și fotosinteza plantelor (proteine, glucide, uleiuri vegetale, etc.).
Sulful are roluri ce îl apropie de N – este implicat în sinteza aminoacizilor și proteinelor cu sulf, susține efectul azotului, iar ca anion însoțitor, mărește eficiența cationilor de K și Mg. Culturile cu un consum ridicat de sulf sunt: rapița, floarea soarelui, cruciferele și toate leguminoasele.
Promovarea sortimentelor NP și NPK îmbogătite cu Mg şi S, trebuie să satisfacă sistemele diferențiate, dar integrate de fertilizare acordându-se atenție unor compoziții de tip NPK +Mg + S cum sunt sortimentele 14-14-14+4MgO+7SO3, 15-15-15+2MgO+4SO3 sau chiar 20-20-0+2MgO+5SO3, 19-19-0+4MgO+7SO3 pentru categoria fertilizanților de bază și alte sortimente ca 23-8-0+6MgO+11SO3; 22-10-0+6MgO+11SO3; 22-5-5+6MgO+11SO3, ș.a. pentru sortimentele cu aplicare fazială.
Pe lângă formulele de mai sus, la cerere, Azomureş poate produce şi alte sorturi de NP şi NPK îmbogăţite si cu alte elemente.
Rezultatele colaborării USAMV-Azomureș din anul 2015 au evidențiat rezultate semnificativ mai bune la aplicarea ca fertilizanți de bază (în toamnă) la rapiță a sortimentelor NPK-15-15-15 (SOP) și 14-14-17 (SOP) față de fertilizarea cu NPK 20-20-0.